CUPRINS:

Vom avea suficientă apă în viitor? Consumul de apă creşte mai repede decât populaţia lumii

La fel ca petrolul în secolul XX, apa ar putea deveni o marfă esenţială în secolul XXI.

Tradus din: businesslive.co.za, publicat iniţial în 28 Octombrie, 2011

Oamenii au depins de apă de la începutul civilizaţiei, dar acum, în condiţiile în care omenirea numără 7 miliarde de persoane şi gradul de urbanizare creşte exponenţial, cererea de apă este mai mare ca niciodată. Consumul de apă a crescut de două ori mai mult decât rata de creştere a populaţiei în ultimul secol, a declarat Kirsty Jenkinson de la World Resources Institute din Washington. Se previzionează creşterea consumului de apă cu 50 de procente, între 2007 şi 2025, în ţările în curs de dezvoltare şi cu 18 procente în ţările dezvoltate, o mare parte din creşterea consumului datorându-se urbanizării masive din ţările cele mai sărace, unde tot mai mulţi locuitori de la sat se mută la oraş, a spus Jenkinson.

Sursă imagine: thebrightestman.wikispaces.com

Impactul pe care aceasta îl va avea asupra modificărilor climatice – manifestate prin inundaţii şi secete mai severe – este probabil să fie mai puternic şi să se manifeste mai devreme asupra populaţiilor mai sărace, a spus Jenkinson.  Va fi destulă apă pentru toată lumea, mai ales dacă populaţia continuă să crească, aşa cum se previzionează, la 9 miliarde până la jumătatea secolului? “Există foarte multă apă pe Pământ, aşa că, probabil, nu vom duce lipsă”, a declarat Rob Renner, Director Executiv al Water Research Foundation din Colorado. “Problema este că 97,5 % din resursele de apă ale planetei sunt formate din apă sărată iar din restul 2,5 procente, care este apă dulce, două treimi este sub formă de gheaţă. Aşa că nu este foarte multă apă dulce disponibilă în lume”.

Zone cu risc ridicat de lipsă a apei

Mai mult de un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă şi mai mult de două miliarde trăiesc fără o canalizare adecvată, ceea ce conduce la moartea a 5 milioane de oameni în fiecare an, în cea mai mare parte copii, de boli tratabile, a spus Renner. Doar 8 procente din resursele de apă dulce ale planetei sunt folosite pentru consumul rezidenţial, în jur de 70 de procente sunt folosite pentru irigaţii şi 22 de procente în industrie, a declarat Jenkinson. Seceta şi precipitaţiile insuficiente contribuie la ceea ce este cunoscut sub denumirea de risc de lipsă a apei, pe lângă inundaţii şi contaminare.

Inundaţii în Galaţi, sursă imagine: www.evz.ro

Ceea ce ar trebui făcut, a spus Jenkinson, este managementul integrat al resurselor de apă care ia în considerare cine de ce fel de apă are nevoie, unde şi cum să fie folosită mai eficient. “Apa va deveni în curând un factor de limitare”, a spus Ralph Eberts, vice-preşedinte executiv la Black & Veatch, o afacere de 2,3 miliarde USD care proiectează sisteme de apă şi operează în mai mult de 100 de ţări. Eberts a declarat că prevede o “reprioritizare” a resurselor pentru a face faţă provocărilor pe care le aduce schimbarea climatului şi creşterea urbanizării. Compania lui Eberts nu este singura. Raritatea apei şi stresul cauzat de apă – care apare atunci când cererea de apă depăşeşte cantitatea furnizată sau când calitatea slabă restricţionează consumul – a lovit deja companiile cu consum mare de apă din Rusia, China şi din sudul Statelor Unite.

Investitorii iau notă

În acelaşi timp, inundaţiile extreme au avut efecte economice severe în Australia, Pakistan şi în vestul Statelor Unite, conform lui Ceres, o coaliţie de investitori mari şi de grupuri de environmentalişti care au prognozat că riscul lipsei apei este o problemă căreia companiile vor trebui îi facă faţă în secolul XXI. “Importanţa apei dulci pentru satisfacerea nevoilor noastre de hrană, de energie, de fibre ia un loc central în ceea ce a devenit o lume aglomerată, cu stres de mediu ridicat”, a spus preşedintele Ceres Mindy Lubber. O bază de date Ceres furnizează date investitorilor despre companiile care se confruntă cu riscul lipsei de apă. Nestlé şi Rio Tinto au fost văzute la capătul acestui drum. Riscul lipsei apei afectează deja afacerea producătorului de îmbrăcăminte Gap, care şi-a redus profitul prognozat cu 22 de procente după scăderea producţiei de bumbac în Texas din cauza secetei. Giganţii din industria alimentară Kraft Foods Inc., Sara Lee Corp. şi Nestlé au anunţat creşteri ale preţurilor mărfurilor cauzate de secetă, inundaţii şi alţi factori.

Împrejurimile lacului Travis (Texas, SUA), pe timp de secetă, sursă imagine: businesslive.co.za

Riscul lipsei apei este mai mult decât o preocupare corporatistă. Pentru organizaţiile internaţionale de ajutor umanitar, reprezintă un risc de dezastru pentru persoanele care sunt în calea secetei sau care se confruntă cu incertitudini crescute legate de furnizarea apei. În estul Africii, de exemplu, schimbarea climatului poate conduce la modificări ale temperaturilor şi ale precipitaţiilor care ar scurta sezonul de creştere a culturilor şi ar scădea productivitatea pricipalelor recolte ca, de exemplu, porumb şi fasole, afectându-i pe micii fermierii, conform unui raport Oxfam. O analiză ştiinţifică ce cuprinde 30 de ţări numit Challenge Program on Water and Food a oferit speranţă. Una dintre concluziile raportului este că în principalele bazine hidrografice din Africa, Asia şi America Latină s-ar putea dubla producţia de hrană în următoarele decenii dacă locuitorii din amonte se înţeleg cu locuitorii din aval pentru utilizarea eficientă a apei de care dispun.

Preluat şi tradus din: businesslive.co.za, publicat iniţial în 28 October, 2011; sursă imagini – cea indicată sub fiecare

GIS şi instrumente de reprezentare geografică a infrastructurii de apă şi de canalizare

Trei instrumente care permit reprezentarea geografică web-based în proiectarea şi monitorizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare

Tradus din: www.wsup.com

Dezvoltarea continuă a softurilor pentru Geographical Information System (GIS) deschide un număr tot mai mare de posibilităţi pentru colectarea şi procesarea datelor geografice şi prezentarea acestora via internet. Abilitatea de a gestiona informaţiile despre serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare şi, apoi, plasarea acestora pe imagini din Google Earth, are beneficii largi pentru proiectarea şi planificarea proiectelor şi pentru monitorizarea si evaluarea lor.

Tabelele de fuziune sunt o dezvoltare recentă remarcabilă făcută de Google. Tabelele de fuziune pot fi accesate pe internet de către oricine are un cont Google: date stocate într-un fişier (Excel sau CSV, un rând pe locaţie) pot fi importate într-un tabel de fuziune care râmâne pe internet, în cadrul Google. Tabelul de fuziune trebuie să conţină coloane pentru longitudine şi latitudine (în format zecimal) pentru fiecare locaţie: aceste coloane ar trebui să fie etichetate ca şi câmpuri de “locaţie” utilizând funcţia Modify Columns (Edit tab).

Sursa imaginii: www.google.com/fusiontables/DataSource?dsrcid=404950

Pe urmă, prin selectarea Map sub tab-ul Tabelul este înlocuit pe ecran cu o hartă care arată un marker pentru fiecare locaţie. Dând click pe marker se deschide o fereastră arâtând toate datele înregistrate pentru locaţia respectivă. Există şi opţiunea de a exporta datele într-un fişier KML (fişiere KML se deschid în Google Earth pentru a afişa marcatori şi alte simboluri deasupra unei locaţii) care poate fi vizualizată în Google Earth off-line. Un astfel de exemplu se poate vedea la adresa www.google.com/fusiontables/DataSource?dsrcid=404950. Tabelul conţine date pentru toate cele 942 cişmele publice din Bamako.

WaterPoint Mapper de la WaterAid

Acesta este un program care poate fi descărcat gratuit la adresa www.waterpointmapper.org care permite ca datele pentru fiecare punct să fie importate dintr-un fişier Excel şi apoi transferate pe o imagine satelit sau hartă din Google Earth. De aceea, acest soft oferă funcţionalităţi similare Tabelelor de fuziune: ia ceva mai mut timp pentru a fi învăţt, dar oferă funcţii suplimentare, inclusiv cartografierea datelor la nivel de cartier. De la începutul dezvoltării lui, în 2002, acest instrument a fost utilizat cu succes de WaterAid în mai multe ţări.

Odată încărcate datele, macro-urile din cadrul programului pot genera o varietate de hărţi, cu codare automată a culorilor pentru reprezentarea diverselor caracteristici (ex. numărul de utilizatori, nivelul de arsenic, dacă este operaţional sau nu). Aceste hărţi (fişiere KLM) pot fi deschise în Google Earth pe o imagine satelit a locaţiei de interes, fie prin instalarea Google Earth, în cazul în care există o conexiune internet sau, dacă locaţia respectivă a fost vizitată anterior, ea poate fi accesată off-line. Un avantej cheie este acela că sistemul este proiectat cu scopul de a cartografia şi analiza datele legate de punctele de apă. De exemplu, acesta permite introducerea de graniţe (de ex., pentru cartierele unui oraş) şi calculează automat şi cartografiază datele la nivel de cartier - de exemplu, procentul robinetelor operaţionale.

Un dezavantaj este acela că introducerea datelor şi manipularea lor este ceva mai consumatoare de timp decât în cazul tabelelor de fuziune Google. De exemplu, introducerea graniţelor administrative presupune ca utilizatorul să înveţe un set de proceduri simple.

Water For People’s FLOW

Water For People a investit în dezvoltarea unui instrument puternic de colectare a datelor şi de monitorizare a proiectelor, cunoscut sub denumirea de FLOW (Field Level Operations Watch). FLOW foloseşte chestionare încărcate pe telefoane cu soft Android care conduc la o bază de date online puternică. Datele sunt transmise atunci când telefonul are semnal sau există o conexiune wireless. Datele sunt reprezentate pe o imagine sau hartă Google Earth folosindu-se o codare automată a culorilor. O fereastră de informaţii poate fi deschisă pentru a arăta datele pentru fiecare locaţie, cum ar fi dacă este sau nu în funcţiune, calitatea apei, date financiare sau alte date folositoare. Acest instrument are un tablou de bord şi date de ieşire iar datele pot fi reprezentate la nivel de proiect sau la nivelul mai multor proiecte, regiuni sau la nivel naţional. FLOW pooate fi vizualizat la adresa: www.waterforpeople.org/programs/field-level-operations-watch.html şi este implementat acum în Liberia, China, Cambogia şi Nepal.

Preluat şi tradus din: www.wsup.com, imaginile sunt din aceeaşi sursă

Cercetătorii prognozează o reducere mai mică decât cea estimată iniţial a nivelului Marilor Lacuri, ca urmare a schimbărilor climatice

Studiile asupra scenariilor privitoare la efectele schimbările climatice asupra Marilor Lacuri (SUA) au ajuns la concluzia diminuării nivelului apelor, dar un nou studiu conduce la o prognoză mai optimistă.

Articol tradus din: http://www.noaanews.noaa.gov, publicat iniţial în 19 octombrie

Cercetătorii de la Laboratorul Great Lakes Environmental Research al NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration) din Ann Arbor, Mich., (SUA), au dezvoltat o nouă metodă pentru modelarea nivelurilor viitoare ale apei. Cercetarea lor prognozează, fie o scădere mai mică, fie chiar o creştere a nivelului lacurilor, în diferite scenarii de schimbări climatice.

Impactul schimbărilor climatice asupra Marilor Lacuri este un aspect critic pentru economia regiunii şi a resurselor ecologice, precum şi pentru unul dintre coridoarele cheie de transport naval ale naţiunii.

Vas intrând în Portul Duluth, Minnesota, SUA

“Chiar şi diminuări minore ale nivelului Marilor Lacuri crează probleme pentru transportul naval şi pentru navigaţie, pentru producţia de energie hidroelectrică şi pentru sporturile nautice”, a declarat Dr. Brent Lofgren, prim-autor al studiului. “Deşi există, încă, multe necunoscute, în ceea ce priveşte efectul schimbărilor climatice asupra regiunii Marilor Lacuri, rezultatele noastre indică o diminuare mai mică a nivelului apei decât studiile precedente”.

Cercetătorii au folosit o metodă diferită decât cele anterioare pentru a explica cum se evaporă apa în atmosferă de la solul şi plantele din bazinul hidrografic care înconjoară lacurile, o variabilă cunoscută ca evapotranspiraţie. Studii anterioare au folosit doar temperatura aerului pentru estimarea acestei variabile. Noul studiu foloseşte “abordarea energiei bazate pe buget” pentru a reflecta mai bine balanţa dintre energia provenită de la soare şi energia emisă de Pământ, care conduce la evaporare.

Această abordare reprezintă mai bine şi influenţa gazelor de seră din atmosferă asupra evaporării. Cercetătorii au aplicat această abordare pe modelele computerizate care prognozează nivelul lacurilor şi au analizat mai multe scenarii de schimbare a climatului.

“Aceste modele arată o pierdere de apă prin evaporare mai scăzută, ceea ce înseamnă că rămâne mai multă apă în bazinele Marilor Lacuri”, a explicat Lofgren.

Imagine din satelit asupra Marilor Lacuri

În timp ce gazele cu efect de seră adaugă un mic influx de energie pământului din jurul lacurilor, acestea au un efect mult mai mare prin creşterea temperaturii, împiedicând energia să dispară”.

Articol tradus din: http://www.noaanews.noaa.gov, publicat iniţial în 19 octombrie 2011; imagini preluate din aceeaşi sursă

PepsiCo donează 8 milioane de dolari pentru a sprijini accesul la apă în India

Fundaţia PepsiCo a donat 8 milioane de dolari pentru a sprijini accesul la apă în India, a anunţat joi compania producătoare de alimente şi băuturi.

Autor: Sarah Skidmore, tradus din www.seattlepi.com, publicat iniţial în 27 octombrie 2011

Apa este o problemă de mediu și socială critică, miliarde de oameni din întreaga lume neavând, în prezent, acces la apă potabilă şi canalizare. O populaţie în creştere, schimbările climatice şi alte cerinţe legate de oferta de apă în lume sunt de aşteptat să facă din deficitul de apă şi din calitatea acesteia provocări mult mai mari în viitor.

PepsiCo acordă un ajutor nerambursabil pentru a sprijini Water.org, o organizaţie non-profit, co-fondată de celebrul Matt Damon. Prin această organizaţie, banii vor fi utilizaţi pentru a oferi micro-credite familiilor din India pentru obţinerea de acces la apă curată, finanţând de  la robinete, la toalete funcţionale, pentru gospodării.

Acesta este cel mai recent efort al companiilor de băuturi din S.U.A. pentru a compensa cantităţile masive de apă utilizate în afacerile lor. Producătorii de băuturi folosesc apă în tot lanţul de producţie, de la culturile de ingrediente, la procesul de ambalare în fabrici.

Companii producătoare de băuturi, precum Coca-Cola Co si PepsiCo, au acordat mult mai multă atenţie la problemele privitoare la apă începând din anii 2000, când ambele s-au confruntat cu critici ascuţite în India, care au susţinut că acestea poluează şi epuizează resusele locale de apă. Companiile au negat criticile, dar aceasta a schimbat răspunsul lor corporatist la problemele legate de apă.

Începând cu anul 2005, PepsiCo a angajat aproape de 34 milioane dolari în iniţiative legate de apa potabilă şi de canalizare în ţările în curs de dezvoltare. Compania a lansat mai multe programe pentru diminuarea cantităţii de apă pe care o foloseşte, de la înlocuirea apei cu aer pentru curăţarea sticlelor în  fabricile sale, la ajutarea cultivatorilor de orez să treacă de la irigarea prin inundare la însămânţarea directă, care utilizează mai puţină apă şi face culturile mai rezistente la secetă.

Coca-Cola, SABMiller PLC şi alte companii producătoare de băuturi au făcut, de asemenea, importante eforturi pentru a aborda problemele legate de apă. Coca-Cola a donat milioane pentru diferite programe de sprijin pentru apă şi şi-a propus să-şi îmbunătăţească propria eficiență în consumul apei cu 20 la sută până în 2012, comparativ cu anul de referinţă 2004. SABMiller, printre alte eforturi, a construit noi uzine de tratare a apei la fabricile sale de bere din Uganda și Tanzania pentru a menţine calitatea apei.

“Acest lucru este esenţial, dacă te uiţi la afacerile noastre”, a declarat Dan Bena, şef al dezvoltării durabile la PepsiCo. PepsiCo are nevoie de apă pentru băuturile sale, pentru ambalare și pentru culturile utilizate ca ingrediente pentru produsele alimentare şi băuturi. Agricultura reprezintă cel mai mare consum de apă din întreaga lume. Adăugaţi, la aceasta, faptul că India este una dintre regiunile cu cea mai rapidă creştere pentru companie şi este o decizie de afaceri şi socială capitală pentru companie.

"Noi credem că, dacă poţi ajuta oamenii care se găsesc la baza sau aproape de baza piramidei, dacă îi putem ajuta să-şi dezvolte accesul la resurse, ei vor ieşi din sărăcie” a spus Bena. “Ei vor ieşi din sărăcie şi vor avea venituri discreţionare. Ei vor fi consumatori de produse Pepsi peste cinci sau 10 ani“.

Apa poate fi pe radar pentru aceste companii, dar susţinătorii spun că aceasta nu primeşte din partea publicului atenţia pe care o merită. “Această problemă a apei curate este pentru noi ceva la care nu ne gândim niciodată”, a spus Damon. “Există apă curată peste tot, doar dăm drumul la robinet dimineaţa”.

Water.org speră că ataşarea unor nume mari, cum ar fi cel al lui Damon sau PepsiCo ar putea ajuta la atragerea atenţiei asupra provocărilor cu care se confruntă oameni din întreaga lume. Există suficientă apă dulce pe planetă pentru şase miliarde de oameni, dar este distribuită neuniform şi adesea este irosită, poluată şi administrată nesustenabil, potrivit Organizației Națiunilor Unite. Ca rezultat, se estimează că una din opt persoane nu are acces la o alimentarea cu apă sigură.

În India, oamenii pot petrece ore, în fiecare zi, pentru a găsi apă. În cadrul acestui program de creditare, sunt oferite împrumuturi pentru persoane fizice şi gospodării în India, care sunt printre cele mai sărace dintre cele mai sărace, pentru a le permite să facă lucruri cum ar fi să se conecteze la sistemele existente de alimentare cu apă, ceea ce poate conduce la economisirea din timpul de muncă pierdut la cozi pentru cumpărarea apei la preţuri exorbitante. Deoarece împrumuturile sunt rambursate, acestea pot fi redistribuite la alte persoane care au nevoie de apă potabilă.

Cofondatorii Water.org, Gary White şi Damon spun că accesul la apă potabilă poate face diferenţa, pentru oamenii din zonele cele mai sărace, între a supravieţui sau nu.

Organizaţiile estimează că această contribuție va permite accesul la apă potabilă la aproximativ 800.000 de oameni până în 2016. Este cea mai mare donaţie a fundaţiei de până acum, fundaţie care este braţul filantropic al PepsiCo Inc.

Autor: Sarah Skidmore, tradus din www.seattlepi.com, publicat iniţial în 27 octombrie 2011

Proiecte mari de alimentare cu apă – cazul zonei metropolitane a Beirutului

BEIRUT: Consiliul Director al Băncii Mondiale din Washington a aprobat un proiect de alimentare cu apă de 200 milioane de USD pentru zona metropolitană a Beirutului, care are scopul de a deservi cu servicii de alimentare cu apă locuitorii zonei, având în vedere că, în prezent, aceştia plătesc, în medie, 3,4 procente din venitul gospodăriei către furnizori privaţi de apă.

Articol tradus din: www.dailystar.com.lb

Scopul proiectului este de a veni în întâmpinarea nevoilor de apă a 1,2 milioane de locuitori, inclusiv a celor cu venituri reduse din zonele din sudul Beirutului. Prin acest proiect, va fi construită infrastructura necesară pentru captarea, tratarea, distribuţia şi stocarea apei la nivelul cererii zilnice, de 250.000 metri cubi de apă potabilă. Locuitorii din afara zonei metropolitane vor beneficia indirect prin faptul că presiunea pe sistemul de alimentare cu apă va fi mai bine gestionată.

Zona metropolitană Beirut, sursa foto: http://wikimapia.org

Directorul Băncii Mondiale pentru Liban, Hedi Larbi, a declarat că acest proiect vital de alimentare cu apă este unul dintre primele realizări majore ale guvernului de uniune naţională al Libanului datorită colaborării excelente între ministerul de finanţe şi ministerul energiei.

“Acest proiect va avea un efect pozitiv important asupra sănătăţii şi a bunăstării economice a locuitorilor capitalei”, a spus acesta. “Locuitorii zonei metropolitane a Beirutului aşteptau de mult timp un asemenea proiect. În sfârşit, vor avea mai multă apă potabilă pentru satisfacerea nevoilor lor urgente”.

Costul lipsei acţiunii în sectorul apei din Liban este estimat la aproximativ 1,8 procente din PIB, adică în jurul a 433 milioane USD pe an. În zona metropolitană a Beirutului şi în zona Muntele Liban locuiesc în jur de jumătate din populaţia totală a Libanului şi, în timp ce ponderea locuitorilor deserviţi cu servicii de alimentare cu apă din oraş este mare, furnizarea apei este discontinuă, mai ales în timpul sezonului secetos. Gospodăriile plătesc furnizorilor privaţi de apă pentru satisfacerea nevoilor lor de apă, dar aceasta este, adesea, de calitate inferioară. Locuitorii cu venituri mici pot, cu greu, să îşi permit costurile mari asociate cu acest mecanism ineficient de furnizare a apei.

“Libanul este una dintre ţările norocoase din Orientul Mijlociu, beneficiind de o relativă abundenţă a resurselor de apă şi a râurilor”, a spus Parameswaran Iyer, manager de proiect şi Senior Specialist în apă şi canalizare la Banca Mondială. “Sectorul libanez de alimentare cu apă şi de canalizare nu s-a aliniat la nivelul resurselor bogate de apă şi la nivelul dezvoltării economice a acestei ţări. Acest proiect reprezintă un mare pas al dezvoltării în această direcţie”.

Proiectul de alimentare cu apă a zonei rezidenţiale a Beirutului a fost o prioritate pe lista de dezvoltare a infrastructurii din Liban de ceva vreme, a spus Iyer. Este de sărbătorit faptul că acum avem undă verde la continuarea lucrărilor pentru asigurarea alimentării cu apă sigură şi durabilă pentru o mare parte a oraşului şi, în paralel, pentru dezvoltarea capacităţii de gestionare a sistemului de către Beirut Mount Lebanon Water Establishment, a dăugat el.

Proiectul este, de asemenea, important, pentru scopul guvernului de reconciliere a dezvoltării economice cu impactul acesteia asupra mediului şi al societăţii, prin servicii publice mai bune pentru toţi.

Strategia de Parteneriat a Băncii Mondiale sprijină, de asemenea, dezvoltarea infrastructurii din energie, apă şi transport urban.

Această Strategie ghidează afacerile Băncii Mondiale în Liban şi stabileşte un program selectiv de sprijin din partea Băncii Mondiale în corespondenţă cu strategia de dezvoltare a ţării şi coordonat cu alţi parteneri de dezvoltare şi donori.

Articol tradus din: www.dailystar.com.lb; sursă imagine: cea indicată dedesubt;

Romania Steps Up, to the Water Framework Directive

Romania is facing Water Framework Directive challenges and two thirds of the rural population still lack access to a centralised water supply system. Dr Vasile Ciomos, president of the country's water association speaks to Jeremy Josephs about opportunities for international water companies and improving non-revenue water.

Autor: Jeremy Josephs, publicat iniţial în 1 sep. 2011, Sursa: www.waterworld.com

The rigorous requirements of the European Water Framework Directive (WFD) might well look fine on paper. But when it comes to the issue of their implementation in Romania, Dr Vasile Ciomos is quick to inform you that it's by no means an easy task. Quite the contrary, in fact. With the clock ticking against his country to comply with EU directives in terms of environmental protection by 2015, Dr Ciomos - who heads up the Romanian Water Association (RWA) - prefers to speak of 'challenges and opportunities' rather than deadlines and defaults, despite being perfectly well aware that his country is running late. This prompts one to suggest that the issue of water sector compliance must surely be at the very top of his agenda.

"You bet," he says. "It's my number one priority. The regulated operators which my organisation represents are charged to comply with EU regulations. Of course its the central government which enters into agreements with the EU – but the 40 members of the association need no reminding of their critical role when it comes to the issue of compliance. This means that huge investment works still have to be carried out in the water sector because both sewerage and water infrastructure remain very low here."

Meeting WFD criteria

Tick, tick, tick - the WFD evidently waits for no man - Romanian or otherwise and it would be something of an understatement to say that Ciomos is a man in a hurry. He admits that Romania is behind schedule but takes comfort from the fact that the EU's reporting system is more flexible, especially when Brussels can see that a sustained and genuine effort is being undertaken in Bucharest and rolled out nationally.

Still, it is not in Ciomos's nature to cry over spilled milk and he quickly concurs with the notion that in ordinary circumstances no useful purpose is served through revisiting the past. "Allow me just to say this, though - the agenda and requirements which were worked out together by the EU and Romania were reasonable enough for 2003 and 2004," he says. "This was a good time for Romania economically, a period when we had growth. We were optimistic that we would be able to invest. But then came the global economic crisis and some EU requirements, to be perfectly frank, came to be too onerous. That's what's behind our ongoing battle in relation to dates and compliance."

Making a splash: as well as a long career in water, Ciomos worked for the Ministry of Public Works in Bucharest prior to the RWA

The RWA was formally established in 2000 – water operators propelled into action through the need to establish a united front in relation to transition. There was a huge process of decentralisation taking place at that time – an understandable reaction, no doubt, to a country freeing itself from the shackles of communist economic theory and practice – but Romania's water operators realised right away that they nevertheless required a single and coherent strategic body to interface with government. Ciomos was involved with the RWA from the outset and has headed it up for the last eight years. Its self-appointed brief? Modernisation and reform.

"We work closely with government, of course, especially in terms of assessment and evaluation strategies of the sector," he says. "But that doesn't always mean that we see eye to eye. For example we have been advocates of the case for regionalising water operators more – in order to take advantage of economies of scale. I would characterise our relationship with the government as close - but not cosy."

In practical terms this means dealing with the Ministry of the Environment and the Ministry of Public Administration on an almost daily basis in addition to regular contact with regional and local authorities too. It provides sufficient work for 15 full time staff.

Foreign investment

Looming EU deadlines might well be bad news for Ciomos and the RWA but they represent good news in terms of major investment opportunities for foreign investors. But do these two strands pull in opposite and competing directions or is this something Ciomos welcomes? His answer could hardly be more clear-cut - there is room for everyone when it comes to the huge level of investment still required in Romania.

"Of course the hard construction works will be carried out by Romanian entrepreneurs but it is clear that equipment and state of the art technology will have to come from abroad – from Germany, France, Holland, America and the UK. In fact they are already well established in the Romanian market and their presence is something I welcome.

"We go out of our way each year, in June, at the Expo Apa in Bucharest to attract suppliers, consultants and researchers from abroad because this brings people to assess market demands and establish contractual relationships with operators."

It is not difficult to see why the major international water players are eager to enter an appearance at the annual Expo Apa Water Forum: Romania remains a country affected by absent or insufficient infrastructure - two thirds of the rural population (almost seven million people) do not have access to a centralised water supply system at all.

Of course when it comes to Romania's great urban areas – the cities of Bucharest, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara and Constanta - the figures are much better. But even there they only rise to a little over 90%. Modernisation and rehabilitation opportunities abound.

He goes onto say: "I wholly reject the notion that this is economic colonialism in any way shape or form. That said we have to watch our step as we go – of course we do. But there is no getting away from the fact that we need such expertise. Plus I think it's fair to say that our own water operators are becoming better prepared to maintain a balanced relationship with these foreign companies."

The rallying cry of the RWA can be summed up in one word - investment. Potential investors should bear in mind, though, that in Romania the water operators are directly related to local and regional authorities. They might well be run along private lines, but they remain fully controlled by local and regional authorities who also own them.

In other words reforms have seen to it that the utilities have been both corporatised and commercialised – but they nevertheless remain firmly in public hands. There has not been – and never will be – a great state sell-off, as seen with Margaret Thatcher in the UK and privatisation plans. Although that has not, of course, excluded public private partnerships from emerging at a fast and furious pace.

Tariffs and non-revenue water

Push Ciomos a little and he will admit to you that there is a delicate balance to be struck. Of course financing water infrastructure is carried out via various channels, including assistance from Brussels, to help implement Romania's top priorities. But Romanian cannot live by Brussels alone. Which is why, at the same time, RWA members have sought to increase tariffs in the water sector quite significantly while at the same time doing their utmost to keep them affordable.

A cost benefit analysis recently carried out by the RWA in relation to affordability revealed that there is little chance of implementing the much-vaunted cost recovery principle, at least in the short-term. It is as well, therefore, that the majority of the population pay their water tariffs - which usually run at between 2.5 to 3.5% of a household's income. During the last 10 years the tariff collection ratio has improved steadily.

An additional complicating factor in Romania is the scale of non-revenue water: losses through leakages, illegal connections and commercial losses are quite high and Ciomos admits that this is a major problem.

"As in other Eastern European countries, in Romania its running at between 40% and 60% which is huge. All I can say is that a great deal of effort is being put in on the part of our members to decrease this level.

"It's a bit of a viscous circle though because we are hampered by an absence of proper investment and also because in relative terms consumption levels have decreased from 300 litres per capita per day to 120."

Downstream to upstream: Danube management

There are other factors are at work too – there is now metering of around 90% of water services to the population, prices have gone up and environmental awareness campaigns are, slowly but surely, beginning to have an impact.

It is impossible to consider the case of Romania without taking note of the fact that almost the whole of the country falls within the Danube River Basin. Over a third of the river's length flows through Romania – the Danube the only river on earth which flows through 10 countries. The Danube River Protection convention might well have been signed back in 1994 but it proved to be particularly ineffective. Small wonder, therefore, that the status of the Danube looms large in Ciomos's life, although his freedom of manoeuvre is somewhat limited by the fact that the river is very dependent on pollutant inputs from upstream countries.

"Yes, this is a big problem for us," he admits, "but let's be honest about this – we are an important polluter of the Danube downstream too. This is why we set up the Danube River Management Plan in 2009 which was approved by the EU Commission in March of last year."

In practical terms this has meant that RWA members have had to build a number of wastewater treatment plants on the Danube side because there remain significant population areas without any facilities at all. And what is true for the Danube is true for Romanian water resources as a whole – that it is a victim of the past – shackled by the severe levels of water pollution built up before it acceded to the EU in 2007.

Today over half of Romania's water bodies show high ecological status, true, but water quality in much of the rest of the country remains significantly and adversely affected by the ill-considered developments of the 60s, 70s and 80s. Political ideologies may well come and go – ecological systems clearly take considerably longer to recover.

Attracting investment

It would be wholly accurate to affirm that bringing Romania's water infrastructure up to EU standards and requirements is a daunting task. It is not a contention with which Ciomos would seek to take issue.

"Sometimes I am not so optimistic that we will be able to fulfil all of these new challenges. Certainly the timescale is very tight. But we have no option other than to remain upbeat and positive. We want to do this through hard work and a relentless advance forwards. You have been kind enough to give me a platform in this interview and I would like to use it to arouse the interest of investors in Romania."

He goes onto say: "This would, in turn, mean that we would be able to group together the necessary resources to be able to comply with all of the EU requirements."

Ciomos points out that he has not spent the entirety of his career in water. His academic background is in economics – the subject of his PhD on the management of municipal services in Romania. But employment as general director in a multi disciplinary utilities firm saw him make the transition from economics towards the world of the technical. He would have you believe that he now very much enjoys the scientific aspects of the world of water. He then saw life from the bureaucrats' perspective, working for the Ministry of Public Works in Bucharest for some time.

Back on the subject of investment, he adds: "I want to encourage investors to come forward. But we also require know-how transfer, in addition to a friendly environment in this part of the world. We need partners, yes. We need stability, too. In other words it's not just all about money. These various factors are all inter-connected and inter-linked. This makes the situation in Romania both challenging and complex. Am I up for the challenge though? For sure."

Autor: Jeremy Josephs, publicat iniţial în 1 sep. 2011, Sursa: www.waterworld.com

Autorul raportului consideră criza umanitară actuală din Cornul Africii “un simptom al unor probleme mult mai profunde”. Astfel, deşi această criză este provocată, în principal, de seceta cauzată de cea mai săracă perioadă în precipitaţii de după anii 1950-1951, ea este amplificată şi de alte cauze, precum: preţurile ridicate şi volatile ale alimentelor, mortalitatea ridicată a şeptelului, infrastructura inadecvată şi instabilitatea politică. Raportul aminteşte situaţia din anii 2007-2008, când preţul cerealelor a crescut rapid şi preţul orezului s-a dublat în doar câteva luni, ceea ce a condus la declanşarea de revolte cauzate de lipsa alimentelor în mai mult de 30 de state. Indicele creşterii preţurilor produselor alimentare publicat la începutul acestui an de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) depăşeşte, chiar, maximul înregistrat în anul 2008.

Conform autorului raportului, o altă cauză a crizei alimentare este faptul că, în cea mai mare parte a secolului XX, producţia alimentară a depăşit cererea de alimente, ceea ce a condus la scăderea continuă a preţurilor. În a doua jumătate a anilor '80 însă, acest trend s-a inversat, iar la începutul secolului XXI, preţurile au început să urce din nou şi datorită creşterii numărului de locuitori. Se estimează că, până în anul 2050, planeta va număra peste 9 miliarde de locuitori. Pentru ca resursele de hrană să fie suficiente, “producţia agricolă va trebui suplimentată cu 70% până la 100%”. Un alt factor de influenţă este schimbarea obiceiurilor alimentare odată cu modificarea veniturilor individuale.

Securitatea alimentară este corelată cu aprovizionarea cu apă. Multe râuri şi lacuri sunt folosite în comun de două sau mai multe state, ceea ce naşte riscuri de conflict. În multe state, inclusiv în cele dezvoltate, resursele de apă sunt risipite şi exploatate până la limita lor. Deficitul în aprovizionarea cu apă şi produse alimentare poate crea insecuritate pe plan mondial pentru că determină crize umanitare, presiuni migratoare, tensiuni si conflicte, atât între state cât şi în interiorul statelor.

Alţi factori care influenţează securitatea alimentară, potrivit raportului, sunt: evoluţia cererii de energie, efectul schimbărilor climatice şi degradarea mediului. Dinamica cererii de energie este importantă nu numai prin impactul pe care îl are asupra costurilor producţiei de alimente, ci şi datorită biocombustibililor obtinuţi din culturile agricole. Astfel, o parte din aceste culturi vor deveni materie primă pentru producerea de energie, în loc să fie folosite ca produse alimentare, ceea ce ar conduce la diminuarea ofertei de alimente, în special în cazul unei creşteri a preţului petrolului.

Pentru îmbunătăţirea aprovizionarii cu apă şi alimente, autorul raportului sugerează: creşterea investiţiilor în agricultură şi intensificarea activităţii de cercetare în scopul găsirii de noi soluţii tehnice pentru industria alimentară şi gestionarea resurselor de apă, folosirea apei din surse noi (cum ar fi desalinizarea apei marine) şi gestiunea resurselor de apă într-un cadru regional, de cooperare  între state.

Sursa: AGERPRES, preluat de i-medic.ro în 10 Oct. 2011, Foto: Globalchangeblog.com

Surprizele din canalizare: mii de viruşi necunoscuţi

Potrivit unei lucrări publicate recent în revista online mBio și semnate de cercetători de la universităţile din Pittsburgh, St. Louis (SUA) și Barcelona (Spania), în omniprezenta canalizare se găsesc extrem de mulţi viruşi complet necunoscuţi până acum omenirii.

Virușii sunt cea mai răspândită formă de viaţă de pe Pământ, dar noi nu cunoaştem decât o mică parte din totalul lor. Cercetătorii de la cele trei universităţi menţionate au arătat, în studiul lor, că apele reziduale sunt căminul a mii de viruși nedescoperiţi, necunoscuţi știinţei până acum și care pot afecta direct starea de sănătate a oamenilor. Mai exact, există cam 1,8 milioane de specii de organisme pe planeta noastră și fiecare dintre acestea este gazda unui număr necunoscut de viruși, din care știinţa a identificat, până în prezent, cam 3.000. Astfel că, pentru a nu rămâne în urma dezvoltării virușilor, mai mulţi specialiști și-au unit forţele ca să dezvolte o tehnică nouă de identificare a acestora și s-au dus să cerceteze locuri ocolite până acum.

Echipa de biologi a analizat apele reziduale din canalizări din zone ale Americii de Nord, Europei și Africii, în căutarea semnăturii genetice a virușilor. Au descoperit, până acum, 234 de semnături ale unor viruși cunoscuţi (din 26 de familii virale diferite) și sute de alte semnături necunoscute, care indicau prezenţa unor viruși neștiuţi până în prezent. Practic, majoritatea virușilor detectaţi erau necunoscuţi, au afirmat cercetătorii în studiul lor. Ei au precizat că, fără îndoială, apele reziduale sunt căminul celei mai largi varietăţi de viruși aflaţi la un loc – cel puţin, potrivit descoperirilor de până acum.

Printre virușii cunoscuţi, descoperiţi în canalizare, se aflau: virusul care provoacă diareea, viruși proveniţi de la plante şi viruşi purtaţi de gândaci și de șobolani. Tehnologia prin care cercetătorii au identificat virușii se bazează pe instrumente computerizate speciale și se înscrie în aria metagenomicii, un procedeu utilizat anterior, dar niciodată pentru conţinutul canalizărilor. Scopul dezvoltării acestei tehnologii și al studiului cercetătorilor de la cele trei universităţi este de a identifica noi viruși, dar și de a urmări schimbul genetic între ei, pentru a afla, în final, de unde și cum apar mereu alţii.

Sursa și foto: Science Daily, preluat de Think outside the box, publicat în 6 Oct. 2011

Apa: suficientă pentru toată lumea, dar prost administrată

Concluzia experţilor prezenţi la Forumul Mondial al Apei de la Pernambuco,  Brazilia, care a avut loc între 25 – 29 septembrie 2011, este că problema apei este una politică și nu de insuficienţă a resurselor.

Concluzia unui nou studiu publicat în revista Water International și prezentat în cadrul celui de-al XIV-lea Congres Mondial al Apei de la Pernambuco, Brazilia este că, deși conflictele legate de apă și perioadele de secetă sunt foarte răspândite în părţi mari din Africa, Asia și America Latină, resursele hidrice sunt, în ansamblu, suficiente pentru a susţine atât producţia de hrană și de energie, cât și necesarul industriei și al mediului.

În raport, redactat de experţii Challenge Program on Water and Food (CPWF) al Consultative Group on International Agriculture Research (CGIAR), se susţine că marea problemă a apei nu este insuficienţa ei, ci ineficienţa utilizării și distribuţia „inechitabilă” a enormelor mase de apă care curg de-a lungul marilor bazine hidrogeologice ale lumii, precum cel al Nilului, Nigerului sau Gangelui.

„Capacitatea noastră de a produce hrană nu este la ora actuală afectată de lipsa apei. Desigur, este posibil ca în anumite zone să nu fie suficientă, dar rezultatele noastre arată că problema de ansamblu este faptul că apa disponibilă în marile bazine fluviale ale lumii nu este utilizată eficient și profitabil. În definitiv, este vorba despre o problemă politică, nu de resurse”, a comentat Alain Vidal, director al CPWF.

„Cel mai surprinzător rezultat al cercetărilor noastre este că, în pofida enormei presiuni antropice exercitate asupra acestor bazine, există în clipa de faţă oportunităţi relativ la îndemână de a satisface necesităţile de dezvoltare și de a atenua sărăcia a milioane de persoane fără a distruge resursa noastră cea mai preţioasă”, a mai adăugat Vidal.

Sursa: Le Scienze preluat de Stiinta&Tehnica.com

Autor: Cecilia Stroe, publicat în 27 sep. 2011

Foto: http://surveywater.wordpress.com

“Şi nici măcar un strop pentru băut”: Se întrevede o criză a apei?

Sunt semne că, în sfârşit, începem să înţelegem ceea ce beduinii ştiau din vremuri imemoriale: că apa, departe de a fi doar un dar de la natură este, de fapt, o resursă atât de preţioasă încât naţiunile sunt în stare să-şi declare război în cazul în care accesul la această resursă le-ar fi îngrădit. Din perspectivă geopolitică, apa s-ar putea dovedi a fi petrolul secolului 21

Este sigur că noi, Statele Unite, suntem departe de a ne impune asemenea exigenţe. (Tendinţa noastră este, încă, de a trimite forţe expediţionare pentru protejarea aurului negru). Acestea fiind spuse, s-ar putea ca, deja, să fim în faţa unei crize a infrastructurii apei, aşa cum mulţi californieni ar putea confirma cu uşurinţă. Provocarea este de a avea abilitatea de a prelua, trata şi distribui acest combustibil esenţial vieţii pe măsură ce presiunea asupra utilităţilor creşte iar neînţelegerea alternativelor de cost realiste înlătură soluţiile existente.

Două evenimente foarte recente subliniază urgenţa în creştere a acestei probleme. În septembrie, Participant Media – aceeaşi companie de producţie care ne-a dat An Inconvenient Truth, a lansat Last Call at the Oasis. Filmul prezintă comunităţi care luptă cu impactul unei aprovizionări cu apă insuficiente şi oferă câteva soluţii curajoase. Materialele promoţionale prezintă consumatorilor sfaturi de economisire a apei, de la repararea scurgerilor la consumul unei cantităţi mai reduse de carne roşie (aproape 7.000 de litri de apă sunt necesari pentru producerea a 450 de grame de carne de vită).

Aparent, s-ar putea să fim în mijlocul unei iniţiative de comunicare environmentalistă majoră, o strădanie pentru conservarea apei nu foarte diferită de campaniile de reciclare, care au avut un efect pozitiv extraordinar. Ţinând cont de schimbarea în comportamentul colectiv pe care au avut-o celelalte campanii, nu aş nesocoti aceste eforturi de a modifica obiceiurile de consum din S.U.A.

Un al doilea eveniment reflectă iniţiativele concertate ale industriei apei. Sâmbăta aceasta (15 – 19 octombrie) începe, la Los Angeles, Expoziţia Tehnică şi Conferinţa Water Environment Federation (WEFTEC), cea mai mare conferinţă de acest fel din America de Nord, care reuneşte mii de profesionişti în calitatea apei din jurul lumii. Acest eveniment al industriei apei a avut loc anual, timp de decenii, dar un sens nou, tangibil, al misiunii sale învăluie discuţiile de săptămâna viitoare. “În trecut, WEFTEC s-a concentrat pe apa uzată şi aspectele conexe legate de tratare şi conformarea la standarde”, explică Dan McCarthy, Preşedinte şi CEO, Black & Veatch’s Global Water Business. “Acum discuţiile s-au mutat înspre generarea de energie şi recuperarea nutrienţilor ca fosforul din apa uzată şi deplasarea industriei dincolo de pura protecţie a mediului.

“La fel de important este faptul că nu mai este vorba doar despre o conferinţă asupra apei uzate. Agenda s-a extins asupra tuturor faţetelor industriei apei,” adaugă McCarthy. Extinderea sferei de discuţii sugerează o conştientizare extinsă a faptului că întreaga industrie trebuie să gândească, să acţioneze şi să vorbească pe aceeaşi voce pentru a face faţă provocării legate de resursele de apă, cu care se confruntă lumea. Această focalizare mai largă pare compatibilă, într-un mod fericit, cu îngrijorările publice asupra apei, exprimate în Last Call at the Oasis şi de alte instanţe de apărare a mediului. Deja de mult timp, au apărut semne ale apariţiei unei mişcări colaborative. “Environmentaliştii sunt tot mai mult de acord cu găsirea unui consens în dezvoltarea soluţiilor,” observă McCarthy.

Diferenţa este, desigur, că pentru producători, costurile şi structura tarifului sunt aspecte de importanţă practică mai apropiată. De fapt, tocmai aceste aspecte mai puţin fermecătoare – analiza evoluţiei tarifului, căutarea unor noi surse de venit, decizia de a construi staţii noi sau de a minimiza cheltuielile de capital – aceasta explică cel mai bine sfera mai largă a provocărilor legate de apă ale societăţii. Aceste provocări sunt legate de percepţia publică, mai ales înţelegerea greşită a faptului că, dacă nu alegem să plătim mai mult pentru “apă naturală de izvor”, ar trebui să fim capabili să dăm drumul la robinet şi să bem apă pe gratis sau la un preţ minim. Din contră, industria ştie că acest drept presupune un cost. De exemplu, trebuie bugetate în cheltuielile de capital staţii de tratare şi facilităţi de transport a apei. Întregul proces de furnizare a apei potabile este asemănător cu furnizarea de electricitate, iar electricitatea nu este ieftină.

Nu-i de mirare că liderii din industria apei sunt preocupaţi cum să realizeze aşteptările publicului la realităţile pieţei într-o economie persistent împovorătoare. Nu este nici un secret că, într-o lucrare recentă a Black & Veatch care sumarizează punctele de vedere ale liderilor din industria apei din şaptesprezece ţări, educaţia publică asupra apei era una dintre primele şase priorităţi.

Dacă environmentaliştii sunt mai mult decât maeştri ai comunicării publice eficiente, industria apei trebuie să se ridice la nivelul eficienţei lor – nu într-un duel al opiniilor opuse, dar mai degrabă cu o campanie separată care poate educa consumatorii asupra presiunilor care determină deciziile lor şi despre ţelurile economice conflictuale pe care încearcă să le rezolve pentru binele comun.

Asemenea comunicaţii ar trebui să elucideze, în mod onest, realităţile din sectorul apei cu care trebuie să se lupte operatorii din domeniul apei; mesaje credibile, de exemplu, despre cum investiţiile private pot atenua povara asupra municipalităţilor de a sprijini infrastructura de apă. (Unii lideri din industria apei estimează potenţialul curent pentru investiţii private în apă a fi de un miliard de dolari).

Parteneriatele public-private sunt un alt aspect pe masa discuţiilor. În lumina neîncrederii publice faţă de Wall Street, acest mesaj ar trebui, în mod  cert, să întărească felul în care implicarea sectorului privat ar putea fi parte a setului de soluţii pe care trebuie să-l luăm în considerare pentru sluţionarea provocărilor cu care ne confruntăm. În acelaşi timp,, comunicaţiile eficiente ale industriei apei ar trebui să abordeze aspectele supărătoare cu capul ridicat: faptul, de exemplu, că o atitudine de conservare a apei conduce adesea la deficite, care, în schimb, exercită mai departe presiune asupra tarifului.

Din nou, nu este nevoie să se aleagă o luptă cu environmentaliştii. Faptul că lansarea filmului Last Call at the Oasis şi conferinţa WEFTEC coincid atât de aproape în timp are o valoare simbolică de reasigurare: aceea că priorităţile activiştilor şi ale industriei apei sunt, într-adevăr, fundamental compatibile. Ambele părţi sunt de acord asupra ceea ce lumea are nevoie. Problema – cum ar putea fi apa furnizată – poate şi trebuie rezolvată.

Richard S. Levick, Esq. este preşedinte şi CEO al Levick Strategic Communications, o companie de PR şi comunicare în caz de criză. Mr. Levick se găseşte pe lista prestigioasă a “The 100 Most Influential People in the Boardroom” şi este co-autor al “The Communicators: Leadership in the Age of Crisis” şi “Stop the Presses: The Crisis & Litigation PR Desk Reference”.

Sursa: tradus din Forbes, 13 Oct. 2011

Autor: Richard Levick

Un stat din Pacific declară stare de urgenţă din cauza lipsei de apă potabilă

Noua Zeelandă transportă provizii de apă potabilă către Tuvalu, o ţară insulară situată în partea central-vestică a Oceanului Pacific, la jumătatea distanţei dintre Hawaii și Australia. Tuvalu este format din patru insule coraliene și cinci atoli şi are o populaţie de aproximativ 11.000 de persoane.

Micuţa ţară din Pacific a declarat stare de urgenţă datorită lipsei de apă potabilă, oficialii spunând că, în unele părţi ale ţării, proviziile de apă ajung doar pentru două zile. Ministrul de Externe din Noua Zeelandă, Murray McCully, a declarat că ţara sa colaborează cu Crucea Roşie pentru furnizarea de ajutoare şi provizii cât de curând posibil. Tuvalu a declarat stare de urgenţă săptămâna trecută, dar de atunci situaţia s-a înrăutăţit.

Resursele de apă potabilă au fost insuficiente în capitala Funafuti şi într-o serie de alte insule, a spus McCully, adăugând că a primit rapoarte că unele locuri vor suferi de lipsă de apă potabilă în decurs de câteva zile. Un avion C-130 din serviciul de apărare al Noii Zeelande a transportat pe insulă două unităţi de desalinizare a apei şi mai multe containere cu apă.

Tuvalu, o grupare de atoli de corali, unde locuiesc în jur de 11.000 de persoane, nu este singura insulă care se confruntă cu lipsa apei potabile, după şase luni de secetă. Oficiali din Australia şi Noua Zeelandă au declarat că sunt îngrijoraţi şi de alte insule din zonă, inclusiv de Tokelau.

McCully a spus că guvernul său va colabora cu agenţiile de ajutorare pentru a încerca să găsească un răspuns pe termen lung la această situaţie.

Sursa si foto: guardian.co.uk, publicat în 3 Oct. 2011

În secetosul Texas, apa reciclată arată din ce în ce mai bine

Cum, în Texas, seceta continuă, fără a da semne de încetare, unele oraşe îşi îndreaptă privirea spre alternative inovative de furnizare a apei, în încercarea de a întreţine calitatea vieţii la acelaşi nivel ca şi până acum. În aceste condiţii, apa uzată este considerată un activ.

În San Antonio, în centrul Texasului, una dintre atracţiile turistice principale este peisajul încântător şi frumos amenajat de pe promenada râului, din centrul oraşului. În ultimii cincizeci de ani, aproximativ 2,5 mile din râul şerpuitor şi din afluenţii săi au fost amenajaţi pentru promenade, plimbări cu barca, restaurante, shopping, cultură şi divertisment. În seceta actuală, însă, râul ar fi secat. Ce ar fi o promenadă pe lângă râu fără râu? Din fericire, nu a fost nevoie să se afle.

Un raport recent explică de unde vine apa: San Antonio foloseşte apă uzată epurată pentru a umple albiile râului San Antonio. În trecut, oraşul pompa aproximativ 19 mii metri cubi pe zi din acviferul subteran Edwards pentru a menţine albiile râului pline în perioada secetoasă, dar oraşul şi împrejurimile sale depinde de acest acvifer pentru uz domestic, în agricultură şi în industrie. Fiecare litru de apă reciclată înseamnă un litru de apă care poate rămâne în acvifer până când va fi nevoie de el.

Promenada râului San Antonio

San Antonio foloseşte, de asemenea, apă reciclată pentru terenuri de golf, parcuri, amenajările din campusul universitar şi pentru răcire industrială. Unele companii mari, care au fabrici în această arie, cum ar fi Toyota şi Microsoft, folosesc apă provenită din apa uzată epurată în locul apei brute încă din 1996.

Conştientizarea în domeniul conservării apei şi reglementările înseamnă că cetăţenii îşi îndeplinesc partea lor de obligaţii. Chiar dacă nu au acces la apa reciclată pentru uz domestic, au redus consumul mediu pe persoană al apei potabile de la 757 litri / om şi zi la aproximativ 500 litri / om şi zi.

San Antonio nu este singurul oraş din Texas care foloseşte apă reciclată. Oraşe precum El Paso, Austin, Amarillo, Lubbock şi altele folosesc apa reciclată pentru amenajări exterioare şi scopuri industriale. Unele dintre zonele metropolitane cele mai mari, ca Dallas şi Houston, nu folosesc, însă, apă reciclată.

Centrul de Reciclare a Apei Dos Rios din San Antonio produce aproximativ 200.000 mc de apă epurată / tratată pe zi, Foto: Edwards Aquifer Website 

Până acum, nici un sistem de reciclare a apei din Texas nu produce apă pentru consum uman. Dacă seceta continuă aşa cum s-a previzionat, s-ar putea să fie necesar să se urmărească exemplul Californiei şi să se închidă ciclul, readucând apa reciclată la robinetul din bucătărie. Oraşul Big Springs, din Texas, construieşte, în prezent, o staţie de 13 milioane de USD care va procesa apa uzată la standardul de potabilitate. Poate fi restul Texasului cu mult în spate?

Autor: Julia Apland Hitz

Sursa: State of the planet, 4 Octombrie 2011

Foto: State of the planet şi www.bestplaces.net